Bancuri

Amintiri

Pe vreamea lui Brejnev, pe o stradã lãturalnicã din Moscova, opreºte o Volgã neagrã din care este aruncat un individ, apoi pleacã în vitezã. Iþic, care tocmai trecea pe acolo, se uitã la tipul cãzut ºi îl recunoaºte pe ªtrul, care era batut mar.
- Mãi ªtrul, da' ce-ai pãþit, mãi?
- Nu ºtiu nimic, n-am vãzut nimic.
- Nu mã cunoºti? Eu sînt Iþic, prietenul tãu încã de la grãdiniþã.
- Nu ºtiu, nu cunosc.
- Mãi ªtrul, nu ºtii cã noi am fost colegi de bancã la ºcoala, ne-am însurat în aceeaºi zi, am avut prãvãlii pe aceeaºi stradã.
- Nu ºtiu, n-am vãzut, n-am auzit.
- Mãi ªtrul, eu sînt Iþic, colegul tãu de suferinþã la Auschwitz.
- Eee... ce vremuri!


Banc trimis de: Dana
Data adaugare: 2008-02-18
Citit de: 639 ori
Nota medie: 3.6
Voteaza bancul:

    « Bancul anterior                                              Bancul urmator »